Cozonacul este nelipsit la sărbătorile importante ale românilor, dovadă fiind și faptul că e una dintre cele mai populare căutări pe google. Pe bună dreptate, fiind unul dintre deserturile cele mai speciale din Europa, particular pentru partea răsăriteană.
Iar românii fie îl prepară acasă, după rețete tradiționale, fie preferă un cozonac la comanda ori cumpărat direct din magazine.
Cozonacul a avut mai mulți strămoși. Grecii antici făceau o formă de cozonac, „plakous”, îndulcită cu miere și nuci. Romanii au îmbunătățit rețeta și au adăugat ouă, unt și fructe uscate. Această formă de desert se perpetuează până în Evul Mediu, acolo unde fructele uscate sunt folosite pe scară largă fiindcă rezistă mai mult timp.
Dar forma clasică de cozonac, cea actuală, vine din secolul 18. Atunci, Mrs. Mary Eales, o cunoscută autoare de cărţi de bucate din Marea Britanie, a scris în 1718, ca recomandare, ca acest preparat să fie copt în forme lungi şi mai subţiri. De atunci datează forma clasică de cozonac, notează unica.ro.
Bineînțeles, cozonacul românesc are o rețetă unică, specific zonei. De altfel, forma noastră de cozonac se mai întâlnește cu mici variații doar în Serbia și Bulgaria. Sunt mulți care susțin că acest desert este unic pentru Europa și că ar trebui brevetat pentru țara noastră. În Vest, singurul echivalent este Panettone, care este gătit de Crăciun în Italia în regiunea Lombardia.
Cozonacul lui Adi Hădean: „Știu rețeta de la mama, care o știe de la mama ei, care o știa de la bunica ei”
„Cozonacul cu nucă e prezent în casele noastre şi de Paşti şi de Crăciun, e o parte a familiei, e drumul înapoi spre rădacinile neamului nostru. Mă bucur că am ocazia să vă arăt şi vouă acest drum şi sper să-l pot arăta şi celor care, cu voia Celui de Sus, vor veni după mine”, povestea Adi Hădean pentru foodstory.ro.
Rețetă cozonac cu nucă:
Ingrediente pentru 2 cozonaci:
- 1 kg faină
- 250 g zahăr
- 250g unt, un strop de ulei (o lingură, mai exact)
- 4 galbenușuri
- zahăr vanilat-un plic
- coajă de la o lămâie
- sare
- esență de rom
- 0,5 litri lapte
- 35 g drojdie crudă
Mod de preparare cozonac cu nucă
„Mai întâi se pune drojdia la înflorit într-o cană cu lapte dezmorţit, cu o linguriţă de zahăr, să aibă spor. Se cerne făina, neapărat, altfel nu prinde aer în ea şi nu creşte cât ar trebui. Şi că veni vorba de crescut, nu vă lăsaţi păcăliţi, nu puneţi prea multă drojdie că o să-i simţiţi gustul în cozonac şi nu v-o plăcea.
Dar să mergem cu povestea mai departe: miezul de nucă se amestecă cu zahărul (o parte zahăr la trei părţi de nucă) şi cu o linguriţă de cacao (acesta e un artificiu de ordin estetic, nuca se închide la culoare şi cozonacul arată mai bine în tăietură), făina se amestecă cu patru galbenuşuri, un plic de zahăr vanilat, câţiva picuri de esenţă de rom, coaja rasă de pe o lămâie, drojdia şi o pişcătură de sare.
Între timp, laptele se încălzeşte uşor (nu se fierbe) şi se dizolvă în el zahărul (cele 250 de grame) şi untul. Se lasă să se răcorească puţin apoi se frământă cu făina. Dacă puneţi laptele prea cald e bai: drojdia poate să moară de la fierbinţeală şi s-a zis cu crescutul. Frământatul durează un pic mai bine de jumatate de ceas, se face temeinic şi numai cu mâna (nu putem lăsa maşinariile să se implice în ritualurile noastre, nu-i aşa?).
Aluatul trebuie să fie moale, puţin elastic, plin de drag şi voie bună. Şi nici durerea din degete nu-i lucru de prisos, e de acolo, aşa trebuie să se scrie povestea astui cozonac. După frământat, aluatul se lasă la dospit un ceas de vreme sub un ştergar curat. Se întinde apoi în foaie mai groasă decât jumatatea unui deget (culcat, nu în picioare) şi se pune umplutura.
Cozonacul se răsuceşte şi se aşează în tavă. Se mai lasă să crească acoperit încă o jumătate de ceas şi se dă la cuptor. Căldura trebuie să fie potrivită, adică la jumătate, să se coacă încet cozonacul, să se pătrunda bine, să crească statornic, nu să se umfle dintr-una. În trei sferturi de ceas e copt.
Se scoate din cuptor şi se stropeşte cu apă. Se acoperă numaidecât cu un ştergar, să prindă aburi şi să se înmoaie coaja (care-i făţosă tare dacă ungeţi cozonacul cu ou bătut înainte de al vârâ în cuptor). Se lasă acoperit până se răceţte, să nu-l prindă aerul rece dintr-o dată (ar putea să se surpe).
Dacă puneţi multă nucă în el, va face tunel în partea de sus şi nu va fi atât de arătos după ce-l tăiaţi. Dar acesta-i un neajuns peste care se poate trece, mai ales dacă va place nuca. Şi la urma urmei, nu le poţi avea pe toate”, notează Adi Hădean, citat de adevărul.ro.
